“Procesul de fabricare al acestei
băuturi naturale se bazează, încă de pe vremea anticilor, pe un
principiu simplu: fermentarea naturală a zaharurilor și extracția
cerealelor malțificate cu ajutorul apei fierbinți.” spun,
într-un raport de anul acesta, Berarii României, asociația care
reprezintă interesele marilor producători de bere. În același
document este citat și ministrul agriculturii, Daniel Constantin, care
declară și el că: “Berea este un produs nobil, creat din ingrediente naturale, care aduce bucurie milioanelor de consumatori români.”.
Reporterii RISE Project au descoperit
însă că ingredientele nu sunt întotdeauna cele naturale și nici procesul
de fabricație nu este unul bazat pe principii tocmai simple.
Declarații, interviuri și documente obținute de la persoane care
activează în marea industrie a berii scot la iveală faptul că cele patru
mari companii producătoare de bere din România- Heineken România, Ursus
Breweries, Bergenbier și Tuborg România – nu fabrică berea folosind
doar ingredientele naturale.
Tacit și fără a fi controlați în amănunt
de autorități, marii producători de bere adaugă în procesul de
fabricație produse și adjuvanți tehnologici pentru a fabrica
licoarea adorată de români. Practic, consumatorul nu cunoaște ce conține
această “băutură nobilă”, într-o piață în care doar companiile știu ce e
cu adevărat în bere.
Imperiul celor patru
Piața de bere din România este dominată de patru companii multinaționale: Heineken România este controlată de Heineken International din Olanda; Ursus Breweries este o companie subsidiară a SABMiller din Marea Britanie;Bergenbier este parte a grupului Molson Coors, cu rădăcini în Statele Unite; iar United Romanian Breweries Bereprod(Tuborg Romania), deține o licență de fabricație de la grupul Carlsberg din Danemarca.
Toate aceste companii produc și
comercializează în România peste 30 de mărci de bere. Majoritatea
mărcilor internaționale produse de cele patru companii sunt fabricate în
România. Berea din import constituie doar trei la sută din totalul
berii consumate iar producătorii independenți sunt aproape invizibili pe
piață.
Rețeta secretă: aditivi și enzime industriale
Apa, hameiul, malțul din orz, mălaiul
sau alte cereale sunt ingrediente care se regăsesc pe eticheta oricărei
sticle sau doze de bere, fiind folosite în diverse combinații. Aceste
ingrediente nu reprezintă însă decât o mică parte din ceea ce conține cu
adevărat o bere românească.
Un fost director din cadrul Ursus
Breweries a vorbit cu reporterii RISE Project, sub protecția
anonimatului, despre felul în care se produce berea. Acesta dezvăluie o
industrie în care magia chimiei, a adjuvanților și aditivilor devine
ingredient de bază al băuturii consumate de majoritatea românilor.
Fostul angajat susține că toți cei din industria berii vor declara întotdeauna că ingredientele din bere sunt naturale.“Aceasta este versiunea ‘oficială!”, doar că “se fac mici șmecherii, pe furiș”.
Sursa noastră declară că procesul de producție este un subiect extrem
de delicat pentru companii și acestea vor încerca mereu să țină etapele
de producție departe de ochii consumatorilor.
Fabricarea berii depinde, în orice
sezon, de calitatea cerealelor și a hameiului. Uneori, aceste
ingrediente pot avea o calitate mai slabă și pot să nu îndeplinească
standardele impuse de producție. Nu mai departe de săptămâna trecută, un
producător independent de bere a trebuit să arunce o mie de litri de
bere tocmai fiindcă întregul volum nu a ieșit așa cum trebuie. În mod
evident, există și situații în care se fac greșeli pe parcursul
fabricației, iar greșelile costă dacă nu sunt remediate.
“Când ești presat, când ești la
vârful sezonului și tu trebuie să livrezi, iar în container ai niște
bere greșită, trebuie să faci ceva…”
“Ce poți face este să adaugi niște
aditivi. Ceri permisiunea șefului și asta faci. Eu, ca fabricant de
bere, nu sunt complet sigur ce se va întâmpla cu berea respectivă și ce
ți se va întâmpla ție dacă o bei. Poate o să ai doar dureri de cap și
totul e în regulă. Ei te vor întreba cât ai băut. Îți vor spune că cinci
sunt prea multe și că trebuie să bei maxim trei.”
Un fost angajat Heineken, care a dorit să rămână anonim, a confirmat și el adăugarea substanțelor în bere. “Fungamyl, Ceremix 6X MG sau Filtrase sunt doar câteva dintre substanțele folosite,” relatează acesta.
Acestea sunt enzime industriale produse de Novozymes din Danemarca, o companie specializată în biotehnologii alimentare.
Fungamyl-ul accelerează descompunerea
amidonului pentru a produce o cantitate mai mare de alcool, iar
Ceremix-ul îmbunătățește calitatea berii și a materiilor prime.
Lista continuă însă. Fostul angajat
Ursus a povestit că se mai adaugă inhibitori pentru stabilizarea spumei
și aditivi pentru aromatizare. Cel de la Heineken amintește de
stabilizatori ca PVPP-ul și extracte de hamei modificat, cum este
tetrahop-ul. Un alt angajat al unei fabrici de bere Heineken confirmă și
el folosirea aditivilor și enzimelor industriale, spunând că lista lor
nu ar încăpea pe eticheta berii.
Firmele producătoare spun că folosirea
enzimelor industriale face ca berea să fie mai consistentă și mai
stabilă din punct de vedere chimic. În același timp, introducerea lor în
procesul de fabricație înseamnă reducerea timpului și costurilor de
fabricație.
Majoritatea berilor din România sunt beri de tip lager.
Fabricarea acestora durează, în mod normal, între două și șase
săptămâni. Foștii angajați Heineken spun însă că, în perioada în care
lucrau în fabrică, berea se făcea în mai puțin de o săptămână. Într-o
perioadă din 2008, “am încercat să facem bere și într-o zi.”
“Eu am o zicală: un copil care se
naște la nouă luni are toate șansele să fie sănătos, să nu ia toate
bolile. Cel la șapte luni are toate șansele să…” răspunde fostul angajat întrebat dacă timpul redus de fabricare al berii are efecte adverse.
Tăcerea producătorilor
Pe parcursul a mai bine de șase luni,
RISE Project a solicitat, în repetate rânduri, interviuri marilor
companii producătoare de bere din România. Reprezentanții Ursus
Breweries, Bergenbier, Heineken România și Tuborg România nu au răspuns
nici măcar emailurilor în care le-am adresat întrebări punctuale despre
folosirea enzimelor sau aditivilor. Molson Coors, compania mamă a
Bergenbier, nu a răspuns nici ea.
Peter Hammarstedt, director în cadrul
companiei Carlsberg International pentru zona de Export, Licențe și Duty
Free, cel care supervizează practic licența Carlsberg în România, a
spus că urmează să verifice existența enzimelor industriale în berile
Tuborg România, dar apoi nu a revenit cu un răspuns.
Întrebată dacă berea Heineken conține
adjuvanți și enzime industriale, Marie – Christine van’t Hullenaar,
purtătoarea de cuvânt a Heineken International, a răspuns în felul
următor:
“Berea Heineken® este fabricată
după rețeta originală din 1873. Folosim în mod consecvent această rețetă
în toată lumea pentru fabricarea berii Heineken.”.
Emily Hamburger, purtătoarea de cuvânt a
SABMiller, compania ce deține Ursus în România, a spus că nu ne poate
oferi informații dacă materialul nostru este centrat pe folosirea
enzimelor industriale în producția berii.
Reporterii RISE au încercat să ia
legătura cu angajați sau foști angajați ai fabricilor de bere deținute
de Tuborg Romania și Bergenbier. Niciunul nu s-a arătat disponibil să
discute spunînd că nu vor să se amestece în acest subiect. În schimb, un
distribuitor național și un producător internațional de enzime
industriale au confirmat prezența substanțelor în berile produse de
aceste companii în România.
Cei de la Grama Trading, o companie
specializată în vânzarea enzimelor industriale în România, menționează
pe site-ul lor că printre cei cu care colaborează se numără: Heineken
Romania, Bergenbier, Tuborg Romania și Ursus. Contactat de RISE pentru a
confirma datele de pe site, directorul de vânzări al Grama Trading,
Marius Toboșaru a spus: “Aceasta este o întrebare la care, sincer, nu pot răspunde, pentru că ține de meseria mea și de secretele de fabricație.” A menționat că totuși colaborează cu toate companiile majore de bere din România.
Compania daneză Novozymes este una
dintre cele mai mari producătoare de enzime industriale din lume. Este
activă și pe piața din România. Debbie Spillane, reprezentanta Novozymes
în relațiile cu presa, ne-a declarat:
“Pe piața din România activează
marii producători internaționali de bere: MolsonCoors (fost AB-InBev și
StarBev), Heineken și SABMiller – responsabili pentru producția celei
mai mari cantități de bere. Industria românească folosește enzime în
procesul de fabricare a berii din diferite motive. Unele enzime sunt
folosite pentru producția berilor light, altele pentru îmbunătățirea
calității materiilor prime locale sau în alte situații, pentru
asigurarea stabilității berii. ”
Enzimele industriale
Conform Novozymes, folosirea enzimelor
industriale scade perioada de producție, scade costurile și crește
profitul, asigurând o calitate constantă a berii. Tot cu ajutorul lor,
se poate produce bere din ingrediente mai puțin tradiționale precum
porumbul, orezul, orzul nemalțificat sau sorgul. Anumite tipuri de
enzime se folosesc strict pentru producerea berii light sau a celei fără
gluten.
Din punct de vedere științific, “enzimele sunt proteine cu centri activi care catalizează o anumită reacție” a precizat Spillane.
“Novozymes fabrică enzimele
industriale folosind procedee de fermentare submersă. Practic,
micro-organisme selectate atent sunt crescute cu grijă în containere
speciale care conțin o supă de nutrienți (mediul fermentării) și o
concentrație ridicată de oxigen (condiții aerobice). În momentul în care
micro-organismele descompun nutrienții se produc enzimele dorite. ”
Enzimele industriale nu sunt considerate
aditivi sau ingrediente. Motivul este simplu: atunci când sunt folosite
în dozele recomandate, odată ce își îndeplinesc rolul, devin inactive
și nu mai pot fi detectate în bere. Ele sunt însă folosite în diverse
etape de producție a berii. Se adaugă pentru “îmbunătățirea materiei
prime” sau pentru “pregătirea cerealelor pentru a crea avantaje
financiare”. Novozymes recomandă în acest scop Ultraflo® și Termamyl®.
Pentru fermentare și pentru a controla diacetilul, un produs secundar al
fermentării, se recomandă Neutrase® și Maturex®.
Unele enzime sunt extrase după submersia
micro-organismelor, iar altele sunt produse prin fermentarea submersivă
a organismelor modificate genetic (proteina enzimatică extrasă nu este
modificată genetic).
Un fost angajat Heineken România susține
că, pentru producător, cantitatea este cea importantă și abia mai apoi
calitatea, iar cu ajutorul enzimelor industriale se poate produce o
cantitate mai mare de bere cu costuri reduse.
“Nu ești nevoit să iei o materie
primă chiar de calitate foarte bună. Poți să iei calitate mai proastă,
pe care binențeles să o cumperi mai ieftin, dar cu ajutorul acestor
enzime poți să obții calitate mai bună și cantitate mai multă”
Și, bineînțeles, berea este produsă mult
mai rapid. Fostul angajat povestește că vara, când cererea de bere este
mare, producătorul fabrică berea în cinci zile. În timpul iernii,
același tip de bere este produs în 16 zile. Pe site-ul Heineken România
scrie că procesul de fabricare a berii durează între 12 și 39 zile.
Controlul enzimelor industriale de bere
Nu există nicio reglementare la nivel
Uniunii Europene în ceea ce privește utilizarea enzimelor industriale în
procesele de fabricare a berii. Nu există nicio listă care să conțină
enzimele considerate sigure și general-acceptate de statele membre ale
Uniunii Europene.
Jan Op Gen Oorth, purtător de cuvânt al Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară ne-a declarat:
„Majoritatea enzimelor sunt
adjuvanți pentru procesarea ingredientelor. Adjuvanții alimentari nu
sunt reglementați la nivel european, dar se aplică legile naționale.”
În România însă nu există legi specifice care să reglementeze folosirea enzimelor și nici liste care să le enumere.
Autoritatea Națională Sanitară
Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA) este cea care
trebuie să se ocupe, printre altele, de siguranța berii din România.
Reprezentanții instituției spun că deoarece enzimele industriale nu sunt
considerate ingrediente, producătorii de bere nu sunt obligați să le
declare. Oficialii din ANSVSA consideră că nu există o instituție de
stat care să dețină o lista a enzimelor industriale care sunt adăugate
în bere
Nicușor Ciocănea, directorul general
adjunct al ANSVSA, ne-a declarat că instituția pe care o conduce asigură
siguranța berii folosind principiile HACCP (Hazard Analysis Critical
Control Point). Adică, inspectorii ANSVSA verifică dacă producătorii
îndeplinesc normele de igienă și dacă apa este de bună calitate. Aceștia
mai investighează gradul de contaminare radioactivă și nivelul de
staniu din dozele de bere. Asta ne-a declarat ANSVSA în prima fază,
nimic legat de aditivi sau enzime industriale. Câteva luni mai târziu,
ANSVSA a revenit cu un alt răspuns. Citiți mai multe despre bâlbele
ANSVSA la finalul acestui material.
În afara unui control inițial, când o
bere apare pe piață, nicio agenție din România nu verifică dacă
ingredientele de pe etichetă se potrivesc cu ceea ce este în bere. De
asemenea, nimeni nu verifică dacă enzimele industriale sunt folosite în
dozajele recomandate.
Deși enzimele folosite în industria
băuturilor și alimentelor sunt considerate sigure și non-toxice, Uniunea
Europeană atrage atenția:
„Industria enzimelor alimentare
încearcă în continuu să-și îmbunătățească tehnologia de producție,
rezultând o creștere a numărului de enzime alimentare. Pe parcursul
anilor, acestea au devenit din ce în ce mai complexe și sofisticate. Ar
putea exista riscuri cauzate de natura și sursa chimică ale acestora.
Spre exemplu alergiile, toxicitatea legată de activitatea lor,
activitatea microbiologică reziduală și toxicitatea chimică.”
Folosirea enzimelor industriale în
procesul modern de fabricare a berii este, în continuare, o practică
discutabilă. Germania a interzis folosirea acestora și a aditivilor
similari încă din 1993, când a adoptat Legea Provizorie a Berii, urmașa
„Reinheitsgebot”-ului, o lege care reglementa puritatea berii încă din
1526.
Sebastian Mergel, Președintele
Asociației Globale a Fabricanților Artizanali de Bere, a declarat că
enzimele reduc costurile producătorilor de bere și nu vede vreo problemă
cu utilizarea enzimelor sau chiar a aditivilor de tipul PVPP-urilor, cu
o singură condiție
„Consumatorul trebuie să știe. Trebuie să fii transparent pe etichetă… Ar trebui să scrie pe ea.”
Dr. Charles Bamforth, renumit expert în
industria berii și profesor de știință și tehnologie alimentară la
Universitatea din California-Davis, vede folosirea enzimelor ca pe o
practică rezonabilă de a îmbunătăți berea și de a uniformiza loturile de
producție.
Doar că, << atunci
când companiile de enzime spun, „Hei, poți face chestiile într-un alt
mod cu totul diferit, de exemplu, poți folosi orz nemalțificat.” În
cazul ăsta nu vei avea aceeași bere, iar eu nu pot să sprijin acest
lucru.>> spune acesta.
Enzimele industriale: un fenomen tipic românesc?
În România, enzimele industriale sunt
relevante din cauza popularității cerealelor nemalțificate, cum ar fi
porumbul sau orzul nemalțificat, din berile de larg consum. Rețeta
tradițională a berii prevedea trei ingrediente: malț din orz, hamei și
apă. Statistic vorbind, mai puțin de un sfert din mărcile de bere
produse autohton de către companiile multinaționale conțin doar aceste
ingrediente.
În schimb, berile de larg consum au o
concentrație ridicată de cereale nemalțificate. Ingrediente care sunt în
general mai ieftine ca malțul folosit în mod tradițional la producția
berii. Cantitatea și gustul depind practic și de folosirea enzimelor
industriale în procesul de producție.
Spillane, reprezentanta Novozymes, ne-a
declarat că producătorii de enzime fac berea mai accesibilă oamenilor
din regiunile cu venituri mici.
Nimeni nu poate spune cât de răspândită
este folosirea enzimelor industriale în restul statelor din Uniunea
Europeană pentru că nu sunt considerate ingrediente, deci nu există
informații publice sau statistici. Este însă cert că enzimele sunt
folosite pentru fabricarea berilor puțin alcoolizate sau non-alcoolice, a
berilor tari și a celor fără gluten în mai multe regiuni din spațiul
european.
Micii producători de bere
O explicație referitoare la predominanța
enzimelor industriale pe piața de bere românească poate fi aceea că
micii fabricanți, care produc berea după rețete tradiționale, sunt rari
în România.
Conform unei statistici realizate de
Asociația Berarilor din Europa, în 2013 existau doar doi producători
independenți de bere în țară, în timp ce în Marea Britanie existau 1440.
Din 24 de state incluse în statistică, România se află pe penultimul
loc, depășind doar statul maltez care nu avea niciun producător. În
același timp, România este al optulea mare producător de bere și al
șaptelea consumator de bere pe cap de locuitor din Europa.
Situația din 2013 s-a schimbat totuși.
Clinica de Bere, Zăganu, Ground Zero, Csiki Sor și Sikaru sunt
producători autohtoni, dar cantitățile fabricate de ei sunt mult mai
mici față de cele puse pe piață de multinaționale. Toți micii
producători contactați de noi s-au plâns de problemele pe care le au în
încheierea de contracte cu baruri și restaurante.
Marius Mircea, directorul Clinicii de
Bere, a spus că diferența dintre fabrica lui și cele ale
multinaționalelor constă în calitatea ingredientelor folosite și în
timpul alocat procesului de fabricare.
„Din
câte știu (…) companiile mari de bere au scurtat procesul de la două
săptămâni la cinci zile… Sunt beri pe piață care sunt mai ieftine decât
apa. Desigur că nu te poți aștepta să aibă ingrediente bune.”
Marius Mircea ne-a mai spus că nu știe cum funcționează enzimele industriale sau aditivii, pentru că nu le folosește.
Însă Leonard Andras, patronul Csiki Sor,
un fabricant mic din Transilvania, ne-a declarat că știe foarte bine ce
sunt enzimele industriale, dar că a decis să nu le folosească.
„Nu mai este bere când folosești enzime.” A adăugat că primește constant oferte de la distribuitori de enzime, rugându-l să ia în considerare produsele lor.
Patronul unei alte fabrici de bere și-a
adus aminte că a fost sunat de o companie care comercializează enzime.
Când i-a spus distribuitorului că nu îl interesează oferta, acesta l-a
întrebat: „Dar cum faceți bani?”
În cadrul documentării acestui
material, reporterii RISE Project au vorbit cu numeroși consumatori de
bere din România însă niciunul nu auzise de enzimele industriale
folosite în fabricare berii. Niciunul nu a știut ce sunt sau cum
funcționează acestea. În același timp, producătorii mari de bere se
laudă, în reclame televizate, cu ingrediente naturale și rețete vechi de
secole. Lipsa de transparență a uneia dintre cele mai mari industrii
din România este îngrijorătoare pentru consumatorul care, de multe ori,
bea un surogat care doar poartă denumirea bere.
9 luni de transparența ANSVSA
Reporterii RISE Project au discutat timp
de nouă luni de zile cu experți din cadrul ANSVSA pentru a înțelege
felul în care această instituție monitorizează producția berii de larg
consum în România.
Iată șirul răspunsurilor contradictorii:
- 28 ianuarie 2015 reprezentanții ANSVSA precizează foarte clar ce fel de controale fac angajații instituției în fabricile de bere. Practic, niciun fel de control legat de enzime sau aditivi alimentari.
- 24 februarie 2015, reprezentanții ANSVSA menționează că nu au în posesie o listă a enzimelor industriale folosite de producătorii de bere
- 3 septembrie 2015, reporterii RISE Project au fost chemați la o întâlnire cu experții instiuției. Conform directorului general adjunct al ANSVSA, Georgeta Popovici este expert în aditivi alimentari. Întrebată dacă ANSVSA face verificări în privința utilizării aditivilor alimentari în producția berii, aceasta a oferit un răspuns nesigur.
- 17 Septembrie 2015. Cu o zi înainte de publicarea materialului, ANSVSA trimite un răspuns prin care, conform legii fac teste și chiar monitorizează dozajul de aditivi alimentari din bere, fără a oferi vreo dovadă în acest sens.
- 7 septembrie 2015. Reporterii RISE Project trimit o nouă solicitare de informații legat de prezența aditivilor alimentari în bere.
Nu este cert încă dacă Autoritatea
Națională Sanitar Veterinară face controale în privința aditivilor
folosiți de producătorii de bere, dar este cert că nimeni nu controlează
producătorii în privința utilizării enzimelor industriale.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu